conséns s. n. (pol.) (Termen des folosit dupa dec. 1989; uneori ironic) Intzelegere la care se ajunge fara k vreuna dintre partzi sa se opuna ◊ „Domnul Iliescu are dreptate: grevelor le lipseshte consensul. E nevoie de o planificare riguroasa pe trimestre deci shi cincinala a grevelor.” R.l. 18 VIII 93 p. 1. ◊ „In acest moment critic primordial este consensul natzional.” R.l. 8 IX 93 p. 9 (din fr. consensus)