CONFRUNTÁ vb. I. tr. 1. (jur.) a pune fatza in fatza marturii acuzatzii pentru a controla concordantza celor declarate. 2. a pune fatza in fatza (opere acte obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. II. refl. a avea de facut fatza de gasit o solutzie unei probleme unei dificultatzi. (< fr. confronter lat. confrontare)