CONFERÍ confér vb. IV. 1. Tranz. A acorda a da a atribui (un titlu un grad o distinctzie o calitate). [Prezidiul Marii Adunari Natzionale a Republicii Populare Romine] confera decoratziile medaliile shi titlurile onorifice ale Republicii Populare Romine. CONST. R.P.R. 22. (Glumetz) Ce sa intimplat printzule? nu cumva vinul itzi confera o severitate hursuza? SADOVEANU Z. C. 62. ◊ Refl. pas. Se confera «Ordinul Muncii» shi «Medalia Muncii» urmatorilor muncitori tehnicieni shi ingineri pentru munca exceptzionala shi succesele obtzinute in productzia de tractoare... O. 1953 1. 2. Intranz. A discuta impreuna cu cineva o chestiune a se intretzine. Membrii delegatziilor au conferit in vederea incheierii unui tratat comercial. Varianta: (invechit) conferéntza (CARAGIALE O. II 325) s. f.