CONDICÁR, condicari, s. m. (Învechit și arhaizant) Persoană care scrie sau are în păstrare condicile; arhivar, registrator. Nu răzbeau cu înscrierea oamenilor... condicarii care întinseseră mese în curtea prefecturii și primăriei. PAS, L. I 288. Condicarul în picioare îi citea jălbile. GHICA, S. 7.