concreta muzica ~ muzica realizata pe baza unui complex de sunete incluzand atat sunete* muzicale cat shi zgomote* care in aceasta conceptzie devin obiecte sonore*. Fiecare obiect sonor se realizeaza prin inregistrari* speciale in care sunetul (zgomotul) este variat prelucrat mecanic (schimbarea vitezei de turatziei a benzii magnetice reverberatzii* ecou [1] etc.) fiind astfel perceptibil k un tot ce graviteaza in jurul unui centru de interes. Aceste obiecte sonore joaca rolul care il au notele* in muzica obishnuita. Fiind insa cazuri particulare complexitatea lor nu permite utilizarea notatziei* normale c. ramanand o muzica perceptibila doar sonor oral libera de schematism (atat cat nu se reduce singura la schema). C. exista prin insashi sursa sonora shi utilizeaza teoretic toate sursele imaginabile deci este o muzica a concretului sonor de unde shi denumirea. C. a fost inventata shi teoretizata (1948) de Pierre Schaeffer la Radiodifuziunea fr. Cu un grup de colaboratori (printre care D. Milhaud S. Varèse H. Scherchen O. Messiaen P. Henry P. Arthuis P. Boulez M. Constant) dar mai ales cu J. Poullin au fost puse la punct diferite aparate care permit valorificarea resurselor obiectelor sonore transformandule in diferite moduri pentru a obtzine „o melodie”. Auditzia c. este legata de reproducerea prin difuzoare* ceea ce a dus la realizarea unor procedee care sa creeze iluzia sursei sonore deplasabile in spatziu (v. stereofonie). Cercetatorii shi creatorii in acest domeniu au realizat cateva lucrari pe baza tehnicii c. Sunt cunoscute lucrari de P. Schaeffer k Symphonie pour un homme seul sau Voile d’Orphée de P. Henry shi Le crabe qui jouait avec la mer de P. Anthuis etc. Perceputa k un curent estetictehnic innoitor in muzica sec. 20 c. a fost deja depashita de alte curente (ex. muzica electronica*) in cautarea ineditului muzical.