CONCORDÁNTZA s. f. (cf. it. concordanza fr. concordance): potrivire acord corespondentza intre timpul din propozitzia subordonata shi timpul din propozitzia regenta. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de concordantza timpurilor shi este specific limbii franceze. In limba romana el nu este identic cu cel din franceza dar presupune anumite reguli mai putzin categorice dupa care se formuleaza frazele (v. in acest sens lucrarea noastra „Sintaxa limbii romane” Bucureshti ESH 1994 pp. 547554).