CONCORDÁNTZA s. f. 1. faptul de a concorda; potrivire acord corespondentza (II 1). ♦ concordantza timpurilor = ansamblu de reguli potrivit carora se fixeaza timpul verbului dintro propozitzie dependenta in acord cu timpul verbului din propozitzia regenta; corespondentza timpurilor. ◊ imbinare armonioasa de sunete. 2. (geol.) raportul dintre doua (serii de) straturi care sau sedimentat continuu. 3. specie evoluata de index (glosar) larg cultivata in filologia anglosaxona shi chiar in cea romanica constand in listarea cuvintelor insotzite fiecare de un microcontext pertinent pentru intzelegerea lor. (< fr. concordance)