CONCOMITÉNT A concomitentzi te adj. Care se petrece in acelashi timp (cu altceva) care insotzeshte un fenomen. Doua actziuni concomitente. ♦ (Adverbial adesea urmat de «cu») in acelashi timp. SHablonarea urzelilor are k urmare... reducerea numarului de ruperi de fire deci o creshtere a productziei shi productivitatzii muncii concomitent cu imbunatatzirea simtzitoare a calitatzii tzesaturilor. SCINTEIA 1953 nr. 2744.