concomitént, ~ă a [At: MAIORESCU, 152 / V: (înv) ~tánt / Pl: ~nți, ~e / E: fr concomitant] 1 Care însoțește un fenomen. 2 Care se produce în același timp cu altceva Si: simultan. 3 (Fiz; îs) Sunete ~e Sunete armonioase care însoțesc tonul fundamental. 4 (Med; îs) Simptome ~e Simptome care le însoțesc pe cele esențiale.