CONCESÍV A adj. care face concesii; ingaduitor. ◊ complement circumstantzial ~ = complement care exprima concesia sau faptul care ar fi trebuit sa impiedice realizarea unei actziuni; propozitzie ~a (shi s. f.) = propozitzie circumstantziala care corespunde unui complement circumstantzial concesiv; conjunctzie ~a = conjunctzie care introduce o propozitzie concesiva. (<fr. concessif lat. concessivus)