CONACÍ conacesc vb. IV. (invechit shi regional) Intranz. A face popas a poposi; a se odihni. In seara cind ramasera sa miie intracea cetate domnitza izbuti k barbatul ei sai lase drept locuintza un chioshc invecinat cu casele unde ei conacise. ODOBESCU S. I 138. Turcii conacira intrun sat ruinat. BALCESCU O. II 86. Nu shtiu cum a auzit K la dragaam conacit. HODOSH P. P. 177. ♦ Tranz. A gazdui a adaposti. Pe la cetatzi shi sate pe unde mineau ei noaptea totzi i conaceau. ISPIRESCU L. 322.