Definitzia cu ID-ul 440734:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
comutá (t át) vb. 1. A schimba legaturile unei portziuni de circuit electric. 2. A schimba o pedeapsa grea in una mai ushoara. Lat. commutare (sec. XIX). Der. comutatzi(un)e s. f.; comutator adj. (care comuta); comutator s. n. (intrerupator shaltar); comutativ adj.