COMPLÉT² A (1) completzi te adj. (2 3) completuri s. n. (4) adv. 1. Adj. Care contzine tot ceea ce trebuie; caruia nui lipseshte nici una dintre partzile constitutive; intreg desavarshit deplin implinit. ◊ Opere complete = editzie cuprinzand toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport in comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (In sintagma) Complet de judecata = colectiv alcatuit din numarul legal de judecatori shi asesori care iau parte la solutzionarea unui litigiu. 3. S. n. Costum de haine; obiect de imbracaminte compus din doua (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. In intregime cu desavarshire. [Var.: compléct a adj.] Din fr. complet lat. completus.