COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care servește la întregirea unui lucru, a unui fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. Unghi complementar = unghi care, adăugat altuia, formează împreună cu acela un unghi drept. Culori complementare = culori care, prin suprapunerea lor, dau culoarea albă. – Variantă: complimentár, -ă (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 12/5, GHICA, S. 587) adj.