COMPATIMÍ compatimesc vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta parere de rau mila fatza de cineva fatza de incercarile sau suferintzele lui. 2. Intranz. (Invechit) A suferi impreuna cu altcineva a lua parte Ia suferintza cuiva. A sa indatorire cu rivna implineshte; Placut shi cu blindetze la vorba masurat Compatimeshte Insushi cind vede pe sarac. NEGRUZZI S. 264. Cind sufletul gindeshte Cind omul se coboara in conshtiintza lui K unei inimi care cu noi compatimeshte. Fratzeshtei ei lumine durerea mea supui. ALEXANDRESCU M. 46.