*comisár m. (fr. commissaire, d. mlat. com-missarius, care vine d. com-missus, delegat, trimes. V. e-misar, trimet). Cel însărcinat c’o funcțiune temporară, mandatar: comisaru guvernuluĭ. Comisar de poliție (saŭ numaĭ comisar), magistrat însărcinat să supravegheze execuțiunea regulamentelor de poliție: comisar de verde (al cartierului numit în Munt. „verde”), al despărțiriĭ cutare. Comisar regal, procuror militar. V. mandatar.