COLTZ (I II 4) coltzuri s. n. (II III) coltzi s. m. I. S. n. 1. Punct in care se intalnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. ◊ Coltzul gurii = fiecare dintre cele doua extremitatzi laterale ale gurii unde se intalnesc buzele. ♦ Fiecare dintre unghiurile formate de doua strazi care se intalnesc; locul format de fiecare dintre aceste unghiuri. ◊ Expr. Coltz cu... = in unghiul format de strazile... ♦ Margine extremitate. ◊ Coltz de paine = coltuc (1); p. gener. orice bucata de paine (taiata de la o margine). 2. Rubrica rezervata intro publicatzie unei specialitatzi. ◊ Expr. A da din coltz in coltz = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieshi dintro incurcatura. A pune (un copil) la coltz = a pedepsi un copil ashezandul intrun ungher al camerei cu fatza la perete. 3. Loc indepartat retras dosnic; refugiu ascunzish. ◊ Expr. In (sau din) toate coltzurile = in (sau din) toate partzile. II. S. m. 1. Dinte al animalelor (p. ext. shi al oamenilor) in special caninul. ◊ Expr. Ashi arata coltzii = a manifesta o atitudine agresiva apriga. A (se) lua la coltzi = a (se) certa a fi gata de incaierare. A avea coltzi (sau un coltz) = a fi darz; a fi obraznic. ♦ Fragment dintrun dinte sau dintro masea rupta. 2. Fiecare dintre varfurile lungi shi ascutzite ale greblei furcii sau ale altor unelte asemanatoare. 3. Fiecare dintre cuiele de fier care le aplica cineva pe talpa incaltzamintei de iarna k sa nu alunece pe gheatza; tzinta. 4. Varf ascutzit shi proeminent de stanca de gheatza etc. 5. Varful plantelor in special al ierbii la inceputul dezvoltarii lor cand incoltzesc. 6. Compus: coltziibabei = planta erbacee taratoare cu frunze penate cu flori galbene shi cu fructe tzepoase (Tribulus terrestris). III. S. m. 1. Fiecare dintre taieturile de forma aproximativ triunghiulara facute pe marginea unei stofe; dantela impletita in aceasta forma. 2. SHuvitza de par ondulata trasa pe frunte sau pe tample. Din bg. kolec sb. kolac.