COLORÁ colorez vb. I. Tranz. 1. A da (unui obiect) o culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. Copilul coloreaza figurile cu creioane colorate. ◊ (Poetic) Dunarea curgea. linishtita. Soarele scapata la apus colorind apa cu o pulbere roshiatica. DUNAREANU N. 14. Decit in frumoasa noapte cind plapindai lina raza A copilei dulce frunte cu vii umbre colora... Lunasha incintatoare nam avut a admira. ALEXANDRESCU P. 136. ◊ Refl. (Poetic) Apele rimnicuhd se colorau in luminile asfintzitului. SADOVEANU O. I 104. 2. Fig. (Cu privire la stilul unui autor p. ext. la ideile exprimate) A da o nuantza expresiva; a reliefa... Nu ezitam dea cita citeva pasaje dintro epistola... care coloreaza oarecum ideea aceasta. EMINESCU N. 84.