COLONÍE² colonii s. f. 1. (In antichitate) Cetate sau orash intemeiat de fenicieni de greci etc. pe teritoriu strain cu scopuri comerciale shi care pierzind cu timpul legaturile de dependentza cu metropola putea deveni orash de sine statator; cetate sau orash construit de romani in tzarile cucerite shi avind un rol economic administrativ shi militar. ♦ (La romani) Ashezare fundata din interes public situata intrun loc fixat prin lege shi condusa de o lege speciala; grup de cetatzeni organizatzi shi autorizatzi de statul roman sa ocupe (total sau partzial) o ashezare cu teritoriul ei sau sa fundeze un orash nou pe un teritoriu cucerit. 2. Regiune sau tzara (de obicei inapoiata) cucerita de un stat expansionist pentru obtzinerea de materii prime ieftine pentru desfacerea la pretzuri ridicate a produselor fabricate shi pentru exportul de capital (exploatarea luind un caracter deosebit de accentuat in faza imperialista a capitalismului). Uriasha creshtere a mishcarii de eliberare natzionala in colonii semicolonii shi tzarile dependente impiedica in mare masura realizarea planurilor criminale ale atzitzatorilor la razboi. CONTEMPORANUL S. II 1951 nr. 268 1/2. 3. (Urmat de determinari aratind natzionalitatea sau locul de origine) Grup de persoane provenind din alta regiune a tzarii sau mai ales din alta tzara imigrate sau stramutate (izolat sau in mase compacte) din locul de origine shi mentzinind intre ele o oarecare coeziune. Colonia armeana din Bucureshti. 4. Grup de copii trimishi sau aflatzi in mod organizat la odihna in statziuni climaterice sau balneare. Colonia raionului 1 Mai pleaca la Predeal. 5. (Uneori urmat de determinari aratind componentza) Grup de animale de acelashi fel ducind viatza in colectivitate. Colonie de corali. ▭ Intro zi a dat de o colonie de maimutze cu blana roshie. BART E. 278.