COLÍNDA colinde s. f. 1. (In vechile traditzii populare) Cintec traditzional de craciun carel cinta copiii umblind in cete din casa in casa. Licarind o razaatinge Geamul ushii de la tinda; De trei glasuri leganata Senfiripa a colinda. GOGA P. 88. In mintei veneau versuri de colinde frumoase. SANDUALDEA D. N. 173. ◊ Expr. A merge (sau a umbla) cu colinda = a colinda pe la case cintind aceste cintece. Sa parem k mergem cu colinda pin sat. ALECSANDRI T. I 145. 2. Umblet din loc in loc intrerupt de popasuri. Prin livezi albinele SHiau pornit colinda. IOSIF V. 79. Soarele de vara ishi sfirshisea lui colinda. MACEDONSKI O. I 74. Dupe repaos colinda prin pustii reincepe cu aceeashi placere. ODOBESCU S. III 17.