colínda ( de) 1. Cintec popular care se cinta de obicei in ajun de Craciun shi de Anul nou in general insotzit de diverse datini populare. 2. Umbletul colindatorilor de la o casa la alta cu colindul. 3. Drum ruta parcurs. 4. Zi de drum de calatorie. 5. Dar bani care se dau de obicei colindatorilor. Var. colind corinda. Mr. colinda megl. cólida. Sl. kolęda „prima zi a anului” shi sl. din lat. calendae (Miklosich Slaw. Elem. 25; Miklosich Lexicon 299; Cihac II 69; Meyer 196; Byhan 314; Romanski 112; Vasmer 606; Berneker 544; DAR); cf. bg. koleda „sarbatoarea Craciunului” sb. kole(n)da „colind” rus. koljadá „colind” ceh. mag. koleda „cheta colecta” ngr. ϰαλανδα „cintec de felicitare de prima zi a Anului Nou”. Lat. calendae a avut in rom. un reprezentant pierdut *carinde cf. carindar din a carui incrucishare cu colinda a ieshit var. corinda in Trans. Der. colinda vb. (a cinta colinde umblind de la o casa la alta de Craciun sau de Anul Nou; a merge de la o casa la alta a umbla de colo pina colo) cf. bg. koledvam sb. kolèdovati slov. koledovati; colindat s. n. (actziunea shi timpul de a colinda); colindatura s. f. (peregrinare); colindator s. m. (persoana care umbla cintind colinde); colindar s. m. (colindator); calindroi (var. colindroi) s. m. (crai muieratic lenesh haimana) care Lahovary 321 il considera drept cuvint anterior fazei indoeurop. (cf. SHeineanu Semasiol. 45); colindetz s. n. (colinde; dar rasplata pentru colindatori; covrig colac de Craciun; umblat hoinarit).