colind (colinda) (< lat. calendae corinda inlocuit sub influentza termenului sl. Koleda* cu colinda [Rosetti]) gen ritual stravechi cu caracter agrar cu functzie de urare de felicitare care se executa in cadrul unui ceremonial complex variat regional in timpul sarbatorilor de iarna (intre 24 dec. 6 ianuarie). C. ishi are originea in cultura getodacilor peste care sau suprapus elemente ale culturii romane shi creshtine. Datina colindatului sarbatorea „reinvierea nebiruitului soare” inceperea unui nou ciclu agrar prin petreceri zgomotoase mese imbelshugate daruri reciproce urari de belshug shi fericire inscenari de nuntzi cantece* shi jocuri* cu sau fara mashti. C. se canta in grup fie de tineri fie de oameni casatoritzi de fete (rar) de copii fie in grup mixt (femei shi barbatzi) in ajunul shi ziua de Craciun in ajunul shi ziua de Anul Nou shi in alte zile ale ciclului mergand din casa in casa dupa un protocol traditzional. In ciuda stradaniilor continue ale bis. de a le inlatura (fiind socotite „pagane” „diavoleshti” conform atestarilor; Conciliul Trulan 693; Cronicile lui Nestor 1067; Heltai 1550; A. Mathesius 1647; ordinul vicomitelui de Deva 1783 etc.) c. sau transmis din generatzie in generatzie pe cale orala pana astazi in forme variate. Tematic shi k mod de executzie se cunosc: c. de copii c. propriuzise de adultzi shi c. cu mashti. Textele poetice profane in majoritatea lor au unele elemente religioase care prin influentza cartzilor specifice au fost adaptate dupa mentalitatea poporului la preocuparile shi munca sa zilnica. C. de copii sunt urari directe de bunastare shi sanatate continuate cu cererea darurilor shi se canta pe melodii simple sau se scandeaza intro ritmica speciala. Colindatorii sunt numitzi pitzarai* pizari sau bobarnaci shi poarta mici bastoane incrustate shi impodobite frumos numite colinde sau colindetze. Unele melodii pastreaza ecoul unei vechi muzici creshtine comuna orientului shi occidentului (Brailoiu). C. adultzilor se remarca prin marea varietate tematica literara shi muzicala prin valoarea artistica superioara. Textele epice sau epicolirice de mari dimensiuni versificate relateaza intro maniera fabuloasa de legenda aspecte ale vietzii de familie shi ale muncii in forma concentrata utilizand procedee de compozitzie shi stil comune baladei (IV) basmului shi cantecelor ceremoniale din ciclul familial. In c. accentul cade pe urarile finale (esentza genului fiind tocmai urarea) ce au rolul de a sustzine increderea celui colindat intro viatza mai buna shi imbelshugata. Arhitectura literara a c. este fixa: a) sosirea colindatorilor rugamintea de a fi primitzi in casa sau plasarea fabulatziei de obicei intrun loc inalt (Colo sus pe langa cer; Colo susu mai in susu; Sub razele soarelui etc.); b) nararea hiperbolizata a unei actziuni intro atmosfera de basm cu caracter indirect de urare shi de lauda a calitatzilor celui caruia i se adreseaza shi c) formula finala de urare pentru belshug sanatate casatorie etc. urmata uneori de cererea darului. Elementele mitologice sunt integrate in universul familiei in mediul tzaranesc hiperbolizat (Ex. tema metamorfozei vanatorilor in cerbi in c. de vanator tema ce sta shi la baza lucrarii Cantata profana de Bartók). Textele c. sunt individualizate difera dupa varsta sex stare sociala profesiune (c. de copil de tanar de batran de fata de baiat de logoditzi de tineri casatoritzi cu sau fara copii de vaduv pastor vanator pescar primar preot etc.). Bogatzia shi marea varietate a temelor poetice sau cristalizat in melodii cu caracter dinamic optimist uneori solemn care se deosebesc total de melodiile religioase de Craciun ale Europei centrale shi occidentale [v. cantec (I 4)]. Prin tematica maniera de interpretare shi ambiantza in care se desfashoara c. lasa o impresie mai curand „salbaticrazboinica” (Bartók). Tezaur artistic de valoare shi originalitate deosebite c. se impun prin diversitatea shi ingeniozitatea structurilor ritmicomelodice a procedeelor de alcatuire a discursului muzical cu ajutorul unui numar redus de mijloace de expresie. Trasaturile specifice stilului vechi de c. sunt: melodie silabica bazata pe 26 sunete diferite cu un contur pregnant profil descendent mixt crenelat sau apropiat de recitativ* (uneori cu salt initzial de tertza* cvarta* sau cvinta*) utilizarea in masura aproape egala a celor doua tipare metrice: hexa shi octosilabic (v. vers) organizare motivica a randului melodic* fractzionat variat (in 4+4 2+6 6+2 2+2+2 4+2 2+4 rar 3+3) forma fixa strofica in care refrenul* (regulat neregulat sau versificat) are un rol important stilistic shi compozitzional ocupand locuri variate: la inceputul mijlocul sau la sfarshitul melodiei; adesea exista doua refrene oranduite simetric sau asimetric. Frecventza refrenului raportul lui melodic shi ritmic cu ceilaltzi membri ai melodiei confera c. configuratzie speciala: rf.; A; A rf.; A rf. A; B rf.; A B rf. etc. Sunt frecvente sisteme sonore arhaice (premodale prepentatonice shi pentatonice) (v. pentatonica) mai putzin heptacordiile diatonice (v. diatonic) cu caracter modal formate prin imbinarea a doua microstructuri identice sau eterogene (cromatismele sunt rare) (v. cromatism). Spre deosebire de alte genuri cadentzele (1) finale se fac pe trepte diferite: 1 2 4 5 sau V. Sunt semnificative cazurile de metabola* persistentza cadentzei prin subton* largirea scarii prin coborarea la cvarta inferioara bogatzia structurilor modale (Bartók distinge 36 de scari). Elementul expresiv preponderent al genului ritmul de o deosebita complexitate apartzine sistemului giusto silabic nu mai putzin sistemului aksak parlandorubato shi distributiv [v. sistem (II 6)]. Melodiile sunt izoritmice [au la baza o singura formula (II) elementara o dipodie* sau un grup metric complex] sau heteroritmice. Executzia in mishcare vie cunoashte uneori o ushoara accelerare spre final. C. sunt acompaniate in forma clasica de instr. aerofone traditzionale sau mai nou shi de percutzie (v. duba). Sunt executate uneori in 23 grupe grupul urmator intra dupa terminarea melodiei sau mai inainte de unde rezulta o antifonie* specifica. C. cu mashti sunt insotzite de instr. shi se folosesc fie melodii de c. fie melodii diferite de multe ori in aksak la care se adauga jocul mashtii (v. capra) shi versuri scandate adesea cu contzinut satiric. Repertoriul de c. trebuie vazut k o forma ampla de suita in care se succed in functzie de un program determinat de legatura cu ceremonialul piese vocale shi instr.: „zicale” (melodie instr. in ritm de dans acompaniata de doba shi strigaturile feciorilor) c. intre case (in cazuri rare) cu acomp. de doba c. la fereastra sau la usha c. in casa (pentru fiecare membru al familiei) urari de multzumire pentru daruri c. de plecare dans (cu tinerii din casa). C. cu mashti cuprind alt ciclu: c. de joc in strada c. in fatza portzii shi jocul mashtii in casa. In unele zone semn al evolutziei genului sau produs contaminari: c. cu calushar* c. cu turca c. cu turca shi calushar etc. Repertoriul cu caracter agrar initzial shi functzie magica de influentzare a fortzelor naturii sa imbogatzit treptat cu teme realiste din repertoriul ceremonialului de nunta din cantecele lirice shi epice (Mioritza Soacra rea SHarpele Pintea Viteazul Meshterul Manole sh.a.). Sin.: corinda; a dobii; cantec de doba; cantec de fereastra.