COLIND (< v. sl. kolenda ; cf. lat. kalendae ziua intii a anului la romani) Specie a genului epic popular ale carei versuri sint rostite de grupuri de copii sau tineri pe la casele oamenilor in sarbatorile de iarna de primavara (ex. colindele pascale) shi in alte imprejurari. Religioase sau laice ele sint subdivizate de cercetatori in colinde cosmogonice vinatoreshti agrare pastoreshti pescareshti de batrini de flacai de mireasa de insuratzei etc. Folclorishtii mai deosebesc colindele in colinde de copii simple urari terminate cu cerere de daruri pentru uratori sau de versuri satirice la adresa gazdelor neprimitoare shi colindele flacailor colinde cu contzinut eroic vinatoresc. In literatura populara romana M. Gaster atribuie multor colinde o origine literara in ceea ce priveshte contzinutul iar pe de alta parte o origine populara a formei; adica diecii shi dascalii in trecut luau un subiect shil versificau intrun fel analog cu ashanumitele colinde lumeshti. Cuvinte k Florile dalbe flori de mar revin adesea k un refren dea lungul colindului. Ex. Colind de mireasa (fiecare vers se cinta de doua ori). Prin celcel Prin celcel Prin cel verde vishinel Se gaseshteun leganel. Dar in leagan cinemi shade? Sta Chivutza fata mare Ea shade shinchiondosheshte Deun guler shi deo batista: Gulerulial fratesau Batista lui Voineasau. Ea mai trageun firicel Ea mai cintaun cintecel. Nu e cintec muzicesc Cii cintec imparatesc; Imparatul nui acasa Ci e dus dupa vinat Sa vineze un iepurash Iepurash maracinash Ieshi Chivutza shi te uita SHi te uita pe cea vale Pe cea cale Carutzele dau de vale Ele nu vin k sa stea Ci vin k sa te ia. Sa te ia din ashternut Sa te duca in alta parte In alte curtzi La altzi parintzi La altzi parintzi necunoscutzi. Nu te ia roaba sa fii Ci te ia doamna sa fii Chelaritza banilor Stapina argatzilor. Busuioc verde pe masa Ramii gazda sanatoasa Busuioc verde pe geam Ramii gazda la multzi ani.