colán (coláne) s. n. 1. Centura legatura briu cingatoare. 2. Colier. 3. Planta (Botrychium lunaria). Mr. colane. Tc. kolan „curea” (SHeineanu II 141; Meyer 195; Lokotsch 1195); cf. ngr. ϰολάνι alb. bg. kolan „chinga”. La sensul 2 este vorba desigur de o influentza a it. collana fr. collier; shi cuvintul it. provine din tc. (Battisti II 1011).