colác colaci s.m. 1. Un fel de paine impletita din mai multe straturi de aluat. Colac de Craciun: „Noua gazda ce nea da? / Colacu de dupa masa / SHi pe fiica ei frumoasa” (Calendar 1980: 5). Colac de nunta. Colac funerar: „SHtiu eu ce mii leacu / Giolju shi colacu” (Calendar 1980: 6). 2. (reg.) Obicei conform caruia tinerii casatoritzi se duc cu daruri la nashi la o saptamana dupa nunta (Grai. rom. 2000; Maram. Nord). 3. (reg.) Petrecere organizata a doua zi dupa nunta (zona Codru). 4. Colac de fantana = ghizd. 5. Colac de fan rasucit pus pe varful capitzei k sa nul ia vantul; clenciuri carliga (ALRRM 1973: 833; Hoteni Onceshti Vad). 6. Cercul de coaja de copac care se pune de jurimprejurul pietrelor (la morile de apa); veshca (Felecan 1983). Din s. kolač de la kolo „roata” (Miklosich Cihac Conev cf. DER; Scriban DEX MDA).