colác (coláci) s. m. 1. Un fel de piine in forma de inel impletita din mai multe straturi de aluat. 2. Covrig. Se spune mai ales despre colacii sau covrigii de o anumita forma ce se impart de pomana pentru odihna sufletului unui mort; colacul mare pentru preot shi dascal de forma circulara inconjurat de doua impletituri shi avind deasupra doua chifle rotunde shi doua cruci dispuse simetric; colacii laturalnici pomana de 17 colaci dintre care unul se presupune pentru Domnul altul pentru Fecioara Maria 10 pentru mort shi 5 liturghioare sau covrigi in forma de doua 8 incrucishate; colacii de la usha cuptorului grup de 11 colaci ce se impart calzi. 3. Piine data de pomana. 4. In general obiect in forma roata sau de covrig. 5. Colac de salvare. 6. Colier. 7. Coroana. 8. Arc bolta. 9. Ghizd colac de fintina. 10. Obada. 11. Gard imprejmuire. 12. Pernitza de pus pe cai. 13. (Inv.) Dar cadou. 14. (Inv.) Recompensa bacsish. Mr. megl. culac istr. colac. Sl. kolač de la kolo „roata” (Miklosich Slaw. Elem. 25; Cihac II 67; Conev 66); cf. bg. kolač sb. kòlač rus. kalač. Rezultatul normal *colaci pl. colaci a dus la formarea unui sing. analogic (DAR). Este inutila prin urmare ipoteza lui Diculescu Elementele 473 bazata pe gr. *ϰόλλαξ in loc de ϰολλιξ. Cuvintul rom. a intrat in mai multe limbi uneori impreuna cu alte der. bazate pe fonetismul sl.: tc. kolak (fatza de kulaç) alb. kuljatš (fatza de kaljač) bg. kolak mag. kalák „bacshish” (fatza de kalács) cf. Berneker 541 shi DAR. Der. colacel s. m. (covrig); colacime s. f. (ofranda de colaci sau de daruri); colacar s. m. (persoana care ofera un dar; persoana care improvizeaza oratzii la nuntzile tipice; turnator); colacaritza s. f. (femeie care pregateshte piinile de pomana); colacari vb. (a recita oratzii; a spiona; a turna); colacarie s. f. (oratzie denuntz); colacash s. m. (persoana care improvizeaza oratzii); colacashie s. f. (oratzie); colacer s. m. (prieten al mirelui care i este martor shi care recita oratzia) cuvint care pare a se fi incrucishat cu colcer clucer shi care Tiktin shi DAR le considera der. de la conacar shi confundat cu colac prin etimologie populara ipoteza putzin plauzibila (shi mai putzin este der. din bg. kolačer propusa de Conev 58); colaci vb. (a aranja o casatorie a face pe petzitorul; a prezenta a face cunoshtintza; a (se) amesteca a (se) baga; a spiona a turna a denuntza a descoperi; a face colac a rasuci; a incurca a incilci); colacitura s. f. (rulou; incurcatura); colatau s. n. (miner; coc conci) care Tiktin shi DAR il pun in legatura cu mag. kallantyú „clantza” (cf. Stamati: pletele iau pieptanat shi colatau leau facut); incolaci (var. (in)colataci) vb. (a face k un cerc a incovriga); incolacitura s. f. (roata cerc); descola(ta)ci vb. (a desface a intinde a desfashura).