COJOCÉL, cojocele, s. n. Cojoc scurt, pînă la șold, de obicei fără mîneci; pieptar, bundiță. Prietenul meu [cățelul] sta întins la soare ca un cojocel castaniu lepădat pe pămîntul gol. SADOVEANU, N. F. 35. Cojocele de oaie albă cusute cu vărgi și cu triunghiuri de mătase neagră. ODOBESCU, S. I 483. Du-te... Să-mi aduci un cojocel. TEODORESCU, P. P. 580.