CÓDRU codri s. m. 1. Padure mare deasa shi batrina. In codrul acesta vrajit Stejariis de doua milenii. BENIUC 85. Fratzi buni ai frunzelor din codru Copii ai mindrei boltzi albastre Sfintzitzi cu lacrimi shi sudoare TZarina plaiurilor noastre. GOGA P. 10. Jalnic vijiie prin noapte glasul codrilor de brad. COSHBUC P. I 119. Iaca shi codrul Grumazeshtilor grija negustorilor shi spaima ciocoilor. CREANGA P. 119. La mijloc de codru des Toate pasarile ies Din huceag de alunish La voiosul luminish. EMINESCU O. I 215. ◊ Voinic de codru = haiduc. Codrul Vlasiei = numele unei paduri vestite odinioara k adapost al hotzilor; fig. tzara orash administratzie in care nu exista control in care se fura banul public. ◊ Expr. Hotz de codru = hotz care se ascundea odinioara in paduri shi ataca pe calatori; (astazi) cel care fura cu indrazneala din avutul (public) care il minuieshte. (In poezia populara de haiducie) A se duce (sau a se baga a trage etc.) in (sau la) codru = a se apuca de haiducie. Ramii brazda dupa plug K eu de astazi ma duc SHi ma bag in codrii verzi De astazi nu ma mai vezi. JARNÍKBIRSEANU 285. Fura k in codru se zice despre cel care fura fara rushine din bunurile care i sau incredintzat spre minuire. 2. (De obicei determinat prin «de piine» «de mamaliga» etc.) Bucata mare de piine de mamaliga etc. Satzi fac un puishor de mamaliga sa maninci cu vrun codru da dovleac. STANOIU C. I. 30. Infulicasem cind unul cind altul din codrul de piine. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 257. Cinta jucindushi ursul pe codri [de piine] shi pe bani Batrin dantzuitorul batrin shi cintaretzul. DEMETRESCU O. 66. Cel mai mic nu se amagi de frumosul miros al bucatelor ci scoase din sin codrul de mamaliga shil minca pina la cea din urma imbucatura. POPESCU II 55.