Definiția cu ID-ul 949751:
Jargon
coconíe, coconii, s.f. – (reg.) Pruncie, copilărie: „Rujmalin, frunză roșíe, / Ne-am iubit din coconie” (Bilțiu, 2006: 186). – Din cocon + suf. -ie (Scriban, MDA).
coconíe, coconii, s.f. – (reg.) Pruncie, copilărie: „Rujmalin, frunză roșíe, / Ne-am iubit din coconie” (Bilțiu, 2006: 186). – Din cocon + suf. -ie (Scriban, MDA).