COCONÁȘ, coconași, s. m. (Învechit și arhaizant) Diminutiv al lui cocon¹. 1. v. cocon (1). Din trăsură se cobori un tînăr elegant coconaș, a cărui costum era după moda curții. NEGRUZZI, S. I 16. 2. v. cocon. (2). Iară cînd veni vremea născură amîndouă cîte un coconaș. ISPIRESCU, L. 112. – Variantă: cuconáș (ALECSANDRI, T. I 42) s. m.