cocón coconi s.m. 1. Copil prunc. 2. Tanar de neam; domn: „Aceasta numire se foloseshte shi azi pentru baiat fata. Denota k maramureshenii au fost nemeshi shi cand au ceva adunare mai ales la composesorat se intituleaza boieri” (Barlea 1924 II: 462); „Sa vad mandrele ce fac / SHi coconu mneu cel drag” (Papahagi 1925: 182). „Termenul este inca viu in graiul maramureshean shi in parte in graiul moldovenesc. A mai fost atestat in tzinutul Nasaudului in TZara Oashului shi in Ugocea. De la sensul initzial shi de baza «copil» a ajuns la sensul de «copil (fiu) de boier sau de domnitor»; din aceasta cauza shia restrans aria de circulatzie” (Scurtu 1966: 7981). Termenii de cocon cocoana sunt atestatzi in TZara Maramureshului unde sunt folositzi predilect dar e folosit shi sinonimul prunc. In Chioar Codrul shi Lapush se foloseshte exclusiv termenul prunc „fiu” aria compacta a termenului prunc fiind nordvestul Transilvaniei (subdialectul crishean) unde este singurul termen intrebuintzat (Scurtu 1966: 51). Termen specific subdialectului maramureshean (Tratat 1984: 347). Et. nec. (MDA); probabil din coc(a) „copil” + suf. on (DER).