Definitzia cu ID-ul 440114:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cocón (cocóni) s. m. 1. Copil prunc. 2. Printz. 3. Tinar de neam. 4. Domn. 5. Floare Zinnia elegans. Var. cucon. Probabil der. de la coc(a) „copil” deshi suf. on nu este prea clar (DAR inceaca sal explice k o forma asimilata un). Cuvintul este inv. Der. cocoana (var. cucoana) s. f. (inv. copila; Trans. fecioara tinara doamna femeie din clasa sociala superioara; Arg. gaina; coropishnitza); coconash (var. cuconash conash) s. m. (domnishor); coconesc adj. (inv. infantil; domnesc); coconos adj. (exigent deprins cu luxul); cocon(ash)i vb. (a trata cu multa consideratzie a cinsti; a se umfla in pene); coconie s. f. (copilarie anii copilariei; orgoliu mindrie aristocratica); coconet s. n. (aristocratzie); coconitza (var. cuconitza conitza) s. f. (domnishoara); cocoshneatza s. f. (femeie infumurata) forma umoristica. Forma f. apare in limbile balcanice probabil provenind din rom. cf. ngr. ϰοϰόνα „doamna” ϰοϰονίτσα „domnishoara” de unde a trecut probabil in mr. cucona megl. cucoana tc. kokona bg. kokona kokonica; se refera aproape intotdeauna la doamnele grecoaice de familie buna.