COCOLOSHÍ cocoloshesc vb. IV. 1. Tranz. A avea o atitudine impaciuitorista fatza de lipsuri de gresheli etc.; a ascunde a acoperi fapte reprobabile; a mushamaliza. De data aceasta scandalul na mai putut fi cocoloshit. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 164 3/6. 2. Tranz. (Mai ales despre copii) A rasfatza a razgiia a cocoli. 3. Refl. (Despre persoane) A se inveli a se infashura in prea multe haine; a se infofoli a se incotoshmana. Iarna se cocoloshea intro bunda cu blana latzoasa vara insa itzi ramineau ochii la el de frumos ce era imbracat. DELAVRANCEA H. T. 38. ◊ Tranz. Avea grija sai puna shoshonii in picioare shi sal cocolosheasca bine in palton. PAS Z. I 143. 3. Tranz. A face (ceva) cocolosh a face ghem mototol. Capitanul cocoloshea necajit citeva hirtii de 20 [de lei]. DELAVRANCEA S. 123. Apuca hirtia o rupse incet in doua apoi in patru cocoloshi cele patru bucatzi in palma le baga in buzunar apoi se ridica shi stete nedumirit inaintea mea. SLAVICI O. I 100. [Tulburarea] aceasta i venea de la un petec de hirtie cocoloshita telegrama. cei fusese trimisa in chiar dimineatza acelei zile. MACEDONSKI O. III 16.