COCOLÍ cocolesc vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A imbraca a infashura bine in haine groase a infofoli. Cocolit in blana i facu semn amical cu mina. C. PETRESCU V. 156. 2. A ingriji (pe cineva) in mod exagerat; a rasfatza a alinta a cocoloshi. V. menaja. Coana Saftica o lua [pe fetitza] la ea acasa o cocolea toata ziua nu se mai putea despartzi de ea. VLAHUTZA O. A. III 169. Codoshca de baba gemea sub talpa iadului shi numai motanul ei din ceea lume i plingea de mila pentru k la cocolit asha de bine. CREANGA P. 179. Ei! ba nu cumva ai vra sal bag in sin shi sal cocolesc! ALECSANDRI T. 600. ♦ Refl. A se complacea in alintari a se rasfatza a se alinta. Se simtzea in lauda lumii; se cocolea in atitea priviri dragastoase. DELAVRANCEA S. 56. Varianta: gogolí (SBIERA P. 241) vb. IV.