cocolésc v. tr. (rad. coco din cocolosh cocoasha ruda cu ngr. kukulóno cocolesc shi cu ung. göngyölnii a invalatuci. Cp. cu goangane). Incotoshmanez. Fig. Ingrijesc prea mult: copiiĭ cocolitzĭ ĭese slabĭ. La cocolit bine la prins (dupa multa pinda) la aranjat. SHi corcolesc corconesc (VR. 1925 5 279) gogolesc. In Olt. gugulesc in Buc. gogulesc.