cócie cocii s.f. (reg.; inv.) Trasura caleashca: „O data pe saptamana doctorul Várady din Coshtiui cu cocia trecea prin sat se oprea la primarie…” (Bota 2005: 65; Rona de Sus); „K jinerele la socrie / Ii k ruda la cocie” (Biltziu 1990: 123). Atestat doar in Maramuresh shi Satmar; in Transilvania se foloseshte hinten in Muntenia shi Moldova trasura (ALR 1956: 355). Din srb. kočja magh. kocsi „din orashul Kocs” (Miklosich DER DEX MDA) cf. germ. Kutsche (DER).