COCEÁN coceni s. m. 1. Tulpina unor plante cultivate mai ales a porumbului (intrebuintzata k. nutretz). [Vitele] mincau coceni varsatzi pe jos sub botul lor. DUMITRIU V. L. 72. Mitrea tacea doborit de truda pe un maldar de coceni vechi. SADOVEANU M. C. 48. Ograzi de pruni shire de paie shi stoguri de coceni toate jug shi se afunda in urma ei. DELAVRANCEA S. 34. 2. Tulei de porumb desfacut de boabe; shtiulete ciocan ciocalau (folosit adesea k combustibil). 3. Mijlocul tare al unor fructe in care stau simburii shi care nu se maninca; cotor. Cocean de mar. Cocean de gutuie. Mijlocul inima unor legume. Cocean de varza. Cocean de conopida.