coborâtor, ~oare [At: URICARIUL XX / V: (înv) pog~, (pop) scobitór / Pl: ~i, ~oare / E: coborî + -(i)tor] 1 a Care coboară. 2 a Închinat. 3-4 smf, a (Înv; urmat de determinări introduse prin prepoziția „din”) (Ființă) care își are originea în cineva Si: descendent, urmaș.