COÁSTA coaste s. f. 1. Fiecare dintre oaseleperechi lungi inguste shi arcuite articulate in spate de coloana vertebrala iar in fatza de stern care alcatuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab dei potzi numara coastele sau i numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pantece a avea coastele lipite = a fi foarte flamand a fi mort de foame. 2. Partea laterala a corpului omenesc de la umeri pana la coapse; partea analoaga a corpului animalelor. ◊ Expr. A avea pe cineva in coaste = a se simtzi stingherit in actziuni de prezentza permanenta (shi indiscreta) a cuiva. A pune (cuiva) sula in coasta = a obliga (pe cineva) sa faca (fara intarziere) un lucru neplacut (shi greu). ♦ Latura. ◊ Loc. adv. Pe o coasta = pe o parte intro dunga. ♦ Fiecare dintre grinzile care formeaza osatura transversala de rezistentza a bordajului unei nave. 3. Panta. 4. Mal tzarm (al unei mari). 5. (Ieshit din uz) Flanc al unei armate. Lat. costa.