coárda f. pl. e shi corzĭ (lat. chŏrda d. vgr. hordé; it. pg. corda fr. corde sp. cuerda: ngr. [d. it.] kórda; vsl. korŭda bg. sirb. rus. kórda; alb. kórda; ung. kard). Struna fir sonor la instrumentele muzicale. Pinza (lama dintzata) la feresteŭ. Resort cordea de otzel la ceasornic. Arc elastic la incuĭetorĭ shi lacate. Ramura de vitza: se rupeaŭ coardele de greutatea roduluĭ (Sov. 215). Cherish traversa grinda transversala care se sprijina dushameaŭa. Indoitura gituluĭ caluluĭ. Taria pelteleĭ shi a sherbetuluĭ cind il facĭ shi amestecindul se tzine de facaletz k o atza. Geom. Secanta considerata k dreapta care uneshte extremitatzile unuĭ arc. Anat. Coardele vocale nishte tendoane in git care vibreaza shi produc vocea. Fig. A atinge pe cineva la coarda simtzitoare al atinge undel doare unde simte. A o lua pe alta coarda a schimba tonu saŭ procedura. A o lasa pe o coarda maĭ joasa a o lasa maĭ moale a te modera. Adv. A o tzinea coarda a nu te intrerupe a nu te opri. A tzinea drumu coarda al urma mereŭ.