COÁJA coji s. f. 1. Invelishul exterior al radacinilor tulpinilor shi ramurilor copacilor shi al altor plante lemnoase; scoartza. Coaja acestor meri era suflata cu aur. ISPIRESCU L. 64. [Balaurul] a ros toata coaja copacilor din codru. CREANGA P. 112. Pare k shi trunchii veciniei poarta suflete sub coaja. EMINESCU O. I 85. De zece zile caii nau ros decit coaja copacilor. NEGRUZZI S. I 167. 2. Invelishul exterior al fructelor al semintzelor etc. Pe trotuar apa spala coji de portocala. C. PETRESCU I. II 158. Arunca spre mine peste marginea de deasupra a cojii de harbuz ochii ei mari negri shi plini de o nevinovata bucurie. HOGASH M. N. 18. Negasind nimic de rontzait lua shi ea cojile de mar care le lepadase stapinasa shi le minca cu multa pofta k pe nishte trufandale. ISPIRESCU L. 161. 3. Invelishul tare shi calcaros al oului. Numi dai o coaja de ou? Pentru fiumeu pentru Vasile. E ligav la mincare. STANCU D. 27. 4. Partea exterioara mai tare a unor alimente coapte fripte dospite (k piinea mamaliga friptura brinza etc.). V. crusta. Piinea are coaja rumena. ◊ A prins mamaliga coaja se zice despre un om sfios care incepe sa prinda curaj shi sa fie indraznetz. ♦ Bucatzica uscata ramasa de la mincare; ramashitza care nu se mai intrebuintzeaza. O coaja de malai de ieri Deo vezi la noi tu neo apuci Baietzii tun razboi nii duci Pe fete ni le ceri. COSHBUC P. I 208. 5. Crusta unei rani care incepe sa se vindece sa se cicatrizeze. 6. Stratul exterior virtos shi racit al globului pamintesc; scoartza. 7. (Invechit rar) Invelishul tare shi calcaros al unor molushte sau al unor crustacee (scoici melci raci etc.). Sa stringe k melcul in coaja lui. PANN P. V. I 134. [Dobitoace] ce se inchid in cojile lor. GOLESCU I. 49.