coada f. 1. apendice ce termina pe dinapoi corpul unui mare numar de animale: a da din coada a se gudura a lingushi (vorbind de caine): cu coada intre picioare descurajat (metafore luate dela caini); 2. Bot. peduncul; 3. prin analogie tot ce are forma de coada: stea cu coada; 4. maner manusha toarta; 5. partea parului innodata pe dinapoi cu panglici: de cand cu Nemtzii cu coada (zicatoare ramasa dela ocuparea Olteniei de catre Austriaci); 6. partea unei haine sau rochii ce se tarashte; 7. margine: shezu la coada mesei; 8. fig. coada veacului ultimii ani ai secolului; coada oshtii ariergarda; 9. extremitatea shi mai ales unghiul extern al ochiului: i face cu coada ochiului; 10. Bot. nume de plante: coada boului (vacei) lumanarica; coada calului (manzului) planta a carei tulpina uscata shi pulverizata se intrebuintzeaza la lustruitul lemnelor shi metalelor (Equisetum arvense); coada cocoshului Tr. v. cocosh; coada lupului (mielului) planta cu frunze lucitoare shi florile inchis violete (Verbascum); coada racului scrintitoare; coada shoricelului planta cu frunze ramificate; infuziunea facuta cu inflorescentza ei o intrebuintzeaza poporul in contra tusei (Achillea millefolium); coada vacii v. codina; coada vulpii varietate de struguri. [Lat. CODA].