coáda (ózi) s. f. 1. Apendice final al partzii posterioare a corpului animalelor. 2. Par impletit cositza. 3. Peduncul coditza petziol. 4. Partea de dinapoi a unor obiecte de imbracaminte trena. 5. Capat sfirshit extremitate. 6. Margine parte de dinapoi. 7. Rest ramashitza. 8. SHir de persoane care ashteapta rind. Mr. megl. coada istr. code. Lat. pop. cōda in loc de cauda (Pushcariu 384; CandreaDens. 374; REW 1774; DAR); cf. it. coda prov. cat. v. sp. coa v. fr. coe (fr. queue) sp. port. cola. Pentru expresia coada ochiului cf. it. la coda dell’occhio. Der. codat adj. (cu coada lunga; prelung); coadesh adj. (cu coada lunga); codos adj. (cu coada lunga); codash adj. (care ramine la urma; sarman mizer); codaci adj. (cu coada lunga; codash lash); codan adj. (cu coada lunga); codana s. f. (fata tinara fecioara) cf. godana; codau s. m. (nume de ciine); codea s. m. (porecla data diavolului); codatz s. m. (vierme); codirishte (var. codorishte codorishte codorishca codorie codolie etc.) s. f. (miner mai ales la bici shi la secure) a carui terminatzie pare a se datora unei contaminari cu toporishte sau toporishca „secure”; codirla (var. codirla) s. f. (partea de dinapoi a unei mashini a unui rind); codirlash adj. (cel de pe urma ticalos josnic); codi vb. ( a tunde lina primavara in jurul cozii oilor; a shovai a pregeta a ezita; a se sustrage; a fi indecis); codeala s. f. (indoiala ezitare); codelnic adj. (shovaielnic care o ia pe departe); codina s. f. (lina de calitate proasta care provine din partea de dinapoi a oii; griu de proasta calitate pleava); coditura s. f. (lina cazuta shi culeasa de pe jos; shovaire lipsa de hotarire); coditor adj. (oscilant). Din rom. provine rut. kodaš „cel de urma; sarac” (Candrea Elemente 407); cf. sb. kuda „coada” probabil din it. Codalat adj. (cu coada lunga) a fost considerat drept comp. cu adj. lat. (cf. Spitzer Cacor. V 332 shi REW 4934N) sau k der. de la un lat. *codella dim. de la coda (Draganu Dacor. IV 739; DAR). Mai curind este der. rom. de la coada unde suf. at pare sa fi fost alterat prin adaugarea unui l expresiv k in bucalat shi in creatziile spontane in li cf. morfoli. Comp. codalb (var. cudalb) adj. (cu coada alba; blond) comp. cu alb a carui comp. ar putea fi romanica (cf. sard. kodalbola Philippide Principii 98; CandreaDens. 376); codalbi vb. (ashi pierde culoarea a se ingalbeni; a ieshi prost ashi pierde capul a se apuca cu miinile de cap) la care sa plecat de la ideea cozii ochiului care devine alb; codalbitza s. f. (specie de shoim Lanius collurio); codalbiu adj. (blond); codrosh adj. (pasare pieptanush Ruticilla phoenicula) comp. cu rosh. Cf. codobatura.