COÁCE coc vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la actziunea caldurii (in cuptor) spre al face bun de mancat. ◊ Expr. Ai coace (cuiva) turta sau a io coace = a incerca sai faca rau (cuiva); ai intinde (cuiva) o cursa. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mancat prin actziunea caldurii (din cuptor). 2. Refl. (Despre fructe semintze) A ajunge la maturitate sub actziunea caldurii soarelui; a deveni bun de mancat; (despre plante) a ajunge sa aiba samantza formata maturizata. ♦ Tranz. (Despre soare sau caldura) A face k fructele plantele etc. sa ajunga la maturitate sa fie bune de mancat sa dea samantza. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate a se forma (din punct de vedere intelectual al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre fiintze) A se incinge a se inabushi de caldura. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intentzii rauvoitoare; a urzi. 5. (Despre bube shi inflamatzii p. ext. despre partzi ale corpului) A face puroi. Din lat. pop. cocere (= coquere).