CLORO „de culoare verde clor clorura”. ◊ gr. khloros „verde verzui” > fr. chloro engl. id. it. cloro germ. chloro > rom. cloro. □ ~cist (v. cist) s. n. celula care contzine clorofila; ~eritroleucemie (v. eritro v. leuc/o v. emie) s. f. varietate de cloroleucoza caracterizata prin trecerea in circulatzie a unui mare numar de eritroblaste; ~ficee (v. ficee) s. f. pl. clasa de alge verzi unicelulare sau pluricelulare de obicei acvatice care contzin clorofila; ~fila (v. fil₂) s. f. pigment natural care se gaseshte in partzile verzi ale plantelor shi care detzine un rol fundamental in fotosinteza; ~filoliza (v. filo₁ v. liza) s. f. proces de distrugere a clorofilei sub influentza unor agentzi chimici; ~fite (v. fit) s. f. pl. alge verzi unicelulare shi pluricelulare filamentoase autotrofe shi acvatice avind in citoplasma cromatofori cu clorofila; ~fori (v. for) s. m. pl. corpusculi impregnatzi cu clorofila prezentzi in citoplasma celulei vegetale; ~metrie (v. metrie₁) s. f. determinarea cantitatzii de clor activ dintro solutzie decoloranta; ~metru (v. metru₁) s. n. aparat pentru determinarea cantitatzii de clor dizolvate intrun lichid; ~nema (v. nema) s. f. tal filamentos pluricelular cu functzie de asimilare; ~penie (v. penie) s. f. lipsa a clorului din organism; ~pexie (v. pexie) s. f. proces de fixare a clorurilor in tzesuturile organice; ~plast (v. plast) s. n. corpuscul de culoare verde din citoplasma plantelor format din stroma shi clorofila cu rol esentzial in fotosinteza.