clipí (clipésc clipít) vb. 1. A apropia shi departa pleoapele. 2. A strafulgera a luci repede shi scurt. Sl. klepati „a lovi” (Miklosich Slaw. Elem. 24; Cihac II 63; DAR). Sensul de „a inchide ochii” trebuie sa fi existat inca din sl. in ciuda faptului k nu este confirmat de nici o marturie: cf. sl. zaklopiti „a inchide” slov. zaklêpati „a inchide” cr. zaklopnica „pleoapa” bg. klepač „pleoapa”. Pentru sensul 2 cf. sclipi. Der. clipa s. f. (clipire interval de timp foarte scurt; secunda moment) postverbal; clipit s. n. (secunda); clipita s. f. (secunda); clipitura s. f. (clipire); clipeala s. f. (clipire); clipitor adj. (care clipeshte); clipelnic adj. (efemer); clipish adv. (instantaneu); clipoci vb. (a clipi a motzai) probabil der. expresiva (dupa Tiktin shi DAR din bg. klipač „pleoapa”); clapoci vb. (a dormita); clipoceala s. f. (somnolentza). Dupa Candrea Elemente 407 Bogaci shi DAR din rom. provin. rut. klipati klypiti „a clipi” kljipka „secunda”. Nu este clara legatura acestor elemente cu clipot s. n. (murmur susur) care DAR il considera a proveni din sl. klepotŭ „lovitura”. Mai probabil este deverbal de la a clipoti vb. (a susura).