CLÍPA clipe s. f. Interval de timp foarte scurt (care tzine cit ai clipi din ochi); clipita. V. moment secunda. Recunosc k vinatul ishi are poezia lui dar aceasta poezie e legata de clipa shi piere cu clipa. SADOVEANU O. II 229. Dupa o clipa de tacere... ea incepu un cintec duios de dragoste. BUJOR S. 33. Incete clipe numarind Toi ashtepta doar o veni Flacaul mai curind. COSHBUC P. I 282. Ei mergeau... parindulise ziua ceas shi ceasul clipa. CREANGA P. 276. Anii tai se par k clipe Clipe dulci se par k veacuri. EMINESCU O. I 110. ◊ (Rar determinat prin «de ochi») Imparateasa... baga de seama intristarea lui shi... nu voia vezi sal vada nici o clipa de ochi macar fara chef. ISPIRESCU L. 103. ◊ Loc. adv. Intro clipa sau (rar) in clipa = cit ai clipi din ochi. numaidecit indata imediat. Noaptea trece in clipa. Mai avem trei ceasuri pina la ziua. SADOVEANU M. C. 94. Imparatul a poruncit preafrumoasei sa plece in clipa din fatza sa. SADOVEANU D. P. 168. Intro clipa nu se mai vazu. ISPIRESCU L. 13. Pe cind luna straluceshte pestea tomurilor bracuri intro clipal poarta gindul indarat cu mii de veacuri. EMINESCU O. I 132. In citeva clipe = foarte repede. Toate astea sau petrecut in citeva clipe. CARAGIALE O. III 89. In clipa aceea = chiar atunci in momentul de care este vorba. In clipa aceea pescarushul era aproape in dreptul lor. CAMIL PETRESCU N. 94. Din clipa in clipa = din moment in moment in orice moment fara intirziere cit de curind. Andrei sta [in mashinutza]... cu mina incleshtata pe portiera joasa de parca ar fi vrut din clipa in clipa sa se ridice shi sa coboare. MIHALE O. 522. (Cu valoare de interjectzie) 0 clipa! exclamatzie prin care se cere cuiva sa aiba putzina ingaduintza sa ashtepte sa se opreasca.