CLINTÍ clintesc vb. IV. Tranz. 1. (Adesea determinat prin «din loc») A mishca putzin din loc (dLe obicei depunind un efort); a urni a deplasa. Incerca sashi ridice tatal de pe plug dar nu izbuti nici sal clinteasca. DUMITRIU V. L. 12. SHi doar tea impinge pacatul sa clinteshti vreo piatra din locul sau... capoi atita tzii leacul. CREANGA P. 219. La el Gruie se ducea Minan coama cai punea Din loc nici k mil clintea! ALECSANDRI P. P. 79. ◊ Refl. Nu se clinti cind auzi la sjhatele ei fishiind prin iarba nishte picioare descultze. CAMILAR TEM. 193. Piatra nici k se clinti din loc macar. ISPIRESCU L. 228. Sta neadormit zi shi noapte tot intruna fara sa se clinteasca din loc. CREANGA P. 311. Vidra nici k se clintea Ochiin ochii lui tzintea. ALECSANDRI P. P. 100. 2. Fig. A determina pe cineva sa renuntze sau sa se abata de la convingerile sau hotaririle sale. Omul acesta trebuie sa fie pilda pentru barbatzii noshtri nimic nul clinteshte din increderea cai pe drumul cel bun. CAMILAR TEM. 60.