CLAPAÚG A clapaugi e adj. 1. (Despre urechile oamenilor shi animalelor) Mare shi aplecat in jos. V. bleg. Zarii capete roshcate [de cai] urechi ciulite allele cazute clapauge. CAMILAR N. I 29. Ia ieshit shacolo nainte Agripina shindaratul ei un om slab shi bleg cu urechile clapauge. SADOVEANU O. III 630. Omul acela era ceva de spariet: avea nishte urechi clapauge shi nishte buzoaie groase shi dabalazate. CREANGA P. 239. ◊ (Prin analogie) Am ris shi eu k o cizma cu urechi clapauge dar sa shtii k ai dreptate. SADOVEANU P. M. 177. 2. Fig. (Despre oameni) Prostanac bleg. Strigase... cu hazul lui de flacau clapaug: Fratzilor am venit. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 60. Varianta: caplaúg a (CONTEMPORANUL VIII 289) adj.