CLANTZ (1) interj. (2) clantzuri s. n. 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvant care imita sunetul produs de clantza ushii de izbirea falcilor sau a dintzilor de tzacanitul foarfecelor de inchiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. S. n. Cioc; p. ext. (glumetz shi peior.) gura. ◊ Expr. (Inv.) A tzine clantz = a putea face fatza intro disputa verbala intro controversa cu cineva. Onomatopee.